Zi pentru linistirea mintii

its-not-who-you-are1 Rar se intampla astazi, ca vorbind cu un om acesta sa iti spuna: „Sunt fericit. Ma simt minunat, nu-mi lipseste nimic!” La clasica intrebare „ce faci”, se raspunde cu un automatism „Bine!” Dar, retineti, este doar un automatism. E un bine mofturos sau o simpla expresie politicoasa. Nimeni nu face chiar asa de „bine”. Omul sfarsteste de cele mai multe ori prin a fi provocat de el insusi, de lipsuri, de sistemele sociale si de corsetele inevitabile in care-l tine lumea. In spatele „binelui” declarat, frica de pierdere, tristetea, nesiguranta, neincrederea, ingrijorarea sunt raspunsurile autentice la banala intrebare „ce faci?”
Dar oare omul dependent de lucrurile lumii si frustrat de indata ce simte ca nu poate ajunge la ele, are sansa recuperarii „starii sale de bine”? Poate el gasi mijloacele de autosustinere a „binelui interior” in timp ce lumea din jurul lui e devorata de neputinta si deznadejde? Multi spun ca se poate. Dar pentru asta trebuie sa gasesti „cheia” si usa catre tine insuti. Trebuie sa incepi sa-ti intorci privirea de la lume si sa incepi sa te uiti catre tine insuti.
Omul insista sa se uite in directia gresita, sa se uite afara catre lume si in felul asta sa se autohipnotizeze cu gandul ca lumea… e de fapt in afara sa. Dar oare daca nu ai fi tu si daca tu nu ai avea emotii cu privire la lume, daca nu ai gandi despre lume in propria-ti minte, oare unde ar fi lumea? Cel mai probabil ca-n mintea oricarui alt om. In mintea celui ce vede orice ar vedea in lume. Prin urmare, lumea pe care o vezi este in tine.
Omul traieste cu impresia ca lumea ii determina lui sentimentele, emotiile si ii controleaza fluxul mintii. El crede ca trairile i se impun si el nu poate face nimic; este un nefericit etern sau, intr-un caz mai optimist, capabil sa fie „fericit din cand in cand”. Omul poate sa faca „bine”, daca incepe sa accepte ca in el insusi nu poate sa intre nimeni fara permisiune. Omul care face cu adevarat „bine” nu are nevoie de senzatii fantastice pentru a fi fericit si nicidecum de vreo lovitura la loterie ca sa faca chiar „bine”.
Nu este nevoie sa cauti comoara „binelui” pe un drum iluzoriu, dar aparent real. Poti ramane intr-un loc, in liniste. Sa-ti linistesti mintea. Sa-ti iei atentia de la lume macar din cand in cand. Sa-ti dai intalnire cu sufletul macar 5 minute sau o ora. Sa o faci „duminica” chiar si intr-o zi de luni sau miercuri.
La intalnirea cu sufletul tau sa nu faci altceva decat sa stai linistit. Sa asculti dincolo de ganduri, de intamplari, de vise sau de naluciri. Doar cand treci de acest zumzet poti descoperi fiinta complet linistita din tine insuti. Vocea ei nu se poate auzi in niciun fel pe care tu sa-l cunosti in lumea asta. Ti se deschide doar o „ureche” necunoscuta, care aude foarte bine ca tu „chiar faci bine” si „faci bine fara niciun motiv”, as spune MINUNAT.  Acesta este glasul vietii.

Anunțuri

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: